Durerea ne împinge înainte. Dacă ne simţim deprimaţi, pustii sau confuzi, toate sentimentele negative apar pentru a ne face să cugetăm asupra cauzei şi scopului lor.
În lumea noastră, noi vedem numai latura externă a realităţii. Noi nu vedem ce se ascunde în spatele naturii, societăţii, unei persoane sau cosmosului, şi nu putem controla nimic din toate acestea.
Întocmai ca la o broderie, legăturile şi firele care traversează toate părţile imaginii pot fi văzute numai pe partea din spate. În mod asemănător, noi nu vedem conexiunile dintre evenimentele din realitatea noastră; noi vedem doar că „deodată s-a întâmplat ceva dintr-un motiv oarecare”.
Cum pot să ştiu care sunt consecinţele acţiunilor mele? Dintr-o dată primesc o lovitură şi nu înţeleg de ce sau de unde a venit. „Unde am greşit?” „Ce am făcut să merit aşa ceva?” şi chiar „Ce rost are totul?”
Fiecare poate interpreta cauza suferinţei sale şi a suferinţelor celorlalţi după cum găseşte de cuviinţă. Dar toţi suntem de acord că suferinţa ne face să ne gândim asupra scopului şi cauzei ei, care din punctul de vedere al Cabalei sunt unul şi acelaşi lucru.
Ştiinţa Cabalei afirmă că nu există decât un singur motiv pentru toată suferinţa – de a ne face să ne întrebăm despre rostul ei. Apoi ne putem folosi de aceste întrebări pentru a ne ridica de la nivelul existenţei noastre pământeşti, unde cauzele sunt ascunse, la un nivel mai înalt de existenţă, unde cauza suferinţei este dezvăluită.
Ştiinţa Cabalei ne oferă această oportunitate: de a descoperi că există o sursă a vieţii – Lumina Superioară, Creatorul- şi de a atinge adeziunea cu această sursă. Asemenea întrebări despre sursa suferinţei, scopul suferinţei şi rostul vieţii îl aduc pe om la Cabala.
http://www.kabbalah.info/romkab/Rom_Why ... el-bad.htm
